Dark Star Safari Paul Theroux USA

 Travellling makes one modest: you see what a tiny place you occupy in the world.
Am inceput sa-l citesc pe Theroux in aeroport. Dupa ce imi cuparasem medicamente preventive pentru indigestii de calatorie (da, exista). In timp ce asteptam sa zbor o zi intreaga, cu escala in Istanbul. Spre Etiopia.
Visul meu de cand eram mica si tata povestea despre anii lui de comert exterior petrecuti in Congo Brazzavile si Burundi, e sa merg in Africa. Sa vad Africa, sa lucrez acolo, sa traiesc Africa. Ocazia de a fi in Etiopia pentru o saptamana a fost cel mai frumos cadou, desi in saptamana asta am vazut mai mult sali de conferinta, cladiri oficiale si restaurantele hotelului. Dar si pentru cele cateva ore, in total, in care am fost libera si pe strazi, in Africa efectiv, a meritat sa visez atatia ani. Si continuu sa visez, pana la urmatoarea intalnire cu aceasta lume care mi-e aproape desi o cunosc asa putin.
L-am citit deci pe Theroux spre Africa, in Africa, si post Africa. Theroux e un indragostit al "stelei negre" care e continentul african (nu n-are nicio conotatie rasista, o vad mai degraba ca pe un oximoron care reflecta fara indoiala viziunea generala a lui Theroux despre Africa.).
Africa din Dark Star Safari e frumoasa, magica uneori, in noptile reci sub vantul desertic din Sudan, intre colinele verzi ale Etiopiei si in calatoria in canoe din Zambia. Dar e o frumusete putin spus imperfecta, iar Theroux nu ezita sa dezvaluie cu sincera cruzime, in felul ala "in your face", bubele care ii umbresc frumusetea. Caut cuvinte dure si de efect pentru ca asa sunt si pasajele lui negativiste - lovesc unde doare mai tare. Poate  vrei sa-l faci arogant, american ignorant (desi e cam greu, a calatorit o lume intreaga, a lucrat ani de zile ca profesor voluntar in Malawi, apoi Uganda, deci omul e bine pus la punct), rasist chiar, dar totusi nu poti sa o faci, pentru ca stii ca are dreptate.
Are dreptate pentru ca , lucrand zi de zi cu africani, ai observat si tu lehamitea - ar trebui sa fie un cuvant african (poate chiar au unul), atat de bine li se potriveste. Lehamite de munca, nu doar pentru ca e penurie de posturi, dar si pentru ca "merge si asa" (paralele, cineva?), pentru ca ce nu facem azi, putem sa facem si saptamana viitoare, pentru ca deadline-ul nu ne sperie, e doar orientativ, pentru ca avem nevoie de trei atentionari si reamintiri inainte de a face ceva.
Are dreptate pentru ca febra mondiala pentru donatii, pentru foreign aid, pentru departamente nationale de cooperare internationala si alte vorbe de lemn care azi si-au pierdut sensul, "ajutorul umanitar" care si-a pierdut de mult "umanul" si cauta doar profit (de imagine, material, de tot felul), nu fac decat sa perpetueze starea de fapt, lehamitea, si sa le inoculeze africanilor obiceiul de a li se da, face, repara, construi, preda - fara insa a-i implica in proces. Si surprinzator, nimeni nu pare sa remarce ca in ciuda milioanelor de dolari varsati Africii de la inceputul acestei febre acum vreo 25 de ani -cam odata cu razboiul din Biafra- Africa stagneaza, constructiile lor cad in decrepitudine, mancarea se termina si agricultura esueaza pentru ca nu avanseaza.

• The conceit among the donors is that the poor or  the sick or the hungry will take anything they are given. But even the poor can be particular, and the sick have priorities, and the famine victim has a traditional diet.
• I wondered why all this was all foreign effort, why the Africans were not involved in helping themselves.And also, since I had been a volunteer teacher myself, why, after forty years,had so little progress been made?

Multe sunt remarcile taietor de adevarate legate de greselile "umanitarilor". Multe remarci politice, multe adevaruri si multe noutati. Cultura fiecarui stat din periplul african al lui Theroux transcede din naratiunea lui, fara sa plictiseasca. Detalii despre mancare (cu atat mai placut de citit daca ai avut ocazia sa gusti tu insuti din ele), despre oameni, si mai ales, mijloace de transport: This month. Copts ate no milk or meat or fish, only fasting food - mashed vegetables - mounded on injera, a layer of gray spongy bread made from fermented grain and spread over a whole large platter.
Toata cartea e o calatorie, care, ca in zicala ades repetata, e mai importanta decat destinatia in sine. Din nord pana in sud, din Egipt pana in Africa de Sud, Theroux prezinta o saga de autobuze, microbuze suprapopulate (si doar scriind asta, o puternica imagine olfactiva ma invadeaza), sosele periculoase, masini suprapopulate si ele, trenuri, clasa I cu alti 3 in compartiment, canoe, vapoare de marfa. Niciodata avion totusi: Theroux ramane in permanenta in contact cu Africa, pamant, asfalt, padure, rau, lac, dar mereu legat de ea.
I was in no hurry - I wasn't due anywhere - yet whenever I arrived in an African city I wanted to leave.
Theroux uraste orasele africane, le vede ca pe o plaga pe frumusetea mediului rural, unde el vede adevarata Africa. Orasele sunt inghesuite, insalubre, in paragina, copii alimentate de investitori chienzi care construiesc hidosenii ieftine. Si uneori, nu doar chinezi, cum o arata in pasajul acesta care iar, as fi vrut s ama indigneze, dar in schimb, m-a facut doar sa zambesc: Zanzibar remained mostly intact, an island smelling of cloves, its whitewashed houses fronted with decorated parapets and screened verandas.  But there were appartment block too, as ugly as anything in Romania - and perhaps built by the Romanians- one of  Tanzania's earlier well-wishers.
Multe, multe referinte literare in Dark Star Safari, scriitori africani, scriitori despre Africa, scriitori despre calatorii, liste care fac lectura cartii cu atat mai placuta:

• Graham Hancock The Lords of Poverty; Michael Maren The Road to Hell, George B N Ayittei, Africa betrayed and Africa in Chaos;  Catherine Buckle African Tears,  Olive Schreiner The Story of an African Farm; Nadine Gordimer 
• Gordimer: She was the wonderful thing, the national writer who transcended nationality by being true to her art, like Borges in Argentina, Narayan in India, Jorge Amado in Brazil, Susako Endo in Japan, Naguib Mahfouz in Eypt and Yasar Kemal in Turkey. They were writers I had sought out as a traveller.
• There are so many good South African writers: This included the Peasant's revolt by Govan Mbeki, Hugh Lewin's Bandiet, Ways of Dying by Zakes Mda, Soft Vengeance by Albie Sachs"

Printre referinte literare, Theroux aminteste de prieteni si amici ai lui de demult, multi ajunsi acum in guvernare, pe pozitii importante, jongalnd cu sortile oamenilor de rand. Asta mi-a dat ocazia sa traiesc un moment amuzant si eblouissant cum ar zice francezii, cand, citind un pasaj despre Uganda si reminiscentele unor prieteni ai lui Theroux despre regimul de teroare al lui Idi Amin, am recunoscut un nume Thelma Awori. Nimeni alta decat membrea a boardului organizatiei la care lucrez, pe care o cunoscusem cu 2 saptamani inainte in Addis si schimbasem glumite pe culoarul hotelului despre o reuniune care nu mai voia sa se termine. Sentimente amestecate si amuzate, dar si mandrie descoperind viata grea pe care a avut-o femeia asta, pe care in plus am indragit-o instant. Deci iata, cunosc deja pe cineva din cercul lui Theroux!
Cartea lui  Theroux nu e un jurnal de calatorie, o carte despre turism in Africa, pur si simplu. E o calatorie in sine, pe care cititorul o face in acelasi timp cu Theroux. Simti gloantele atacatorilor de pe sosele kenyene, simti mirosurile, caldura, teama in "death cages" care sunt microbuzele supraaglomerate, tangajul in vapor pe lacul Victoria,  auzi injuriile etiopienilor xenofobi din Harar, faimosul oras-citadela de pe toate afisele turistice din hotelurile din Addis Abeba, simti in acelasi timp indignarea, libertatea... E o carte care exprima tot ce ai simti tu ca si calator. Nu e un elogiu adus calatoriilor, ci arata si partea mai putin placuta, oboseala, nemancatul, frustrarile care fac parte din orice drum.
Si mai e ceva, care face sarea si piperul cartii-calatorie lui Theroux, care te face sa te agati de fiecare noua etapa a drumului sau prin Africa: lipsa de scrupule, lipsa de limite autoimpuse, curiozitatea si CURAJUL, pentru ca da, sa calatoresti printre africani si cu mijloacele lor de transport, fara nazuri, fara tratamente speciale aplicate strainilor, inseamna sa cunosti cel mai bine cultura locului, dar si sa dai dovada de mult, mult curaj. Ca in exemplul urmator, scurt si la obiect:"Don't go to a squatter camp. Don't go to a black township. You'll get robbed,or worse." The next day I went to a squatter camp."

Alte citate:

• The distinction between politics and people was to be made quite often by people I met on my trip. Africans in general disliked their governments so intensely, and saw them so unrepresentative of themselves, that they were happy to give me the benefit of the doubt.
• Russians have been pleasantely surprised at finding a kind of Greek Orthodox tang to certain eremitic practices still persisting in Ethiopia.
• But he was baffled to think that a woman would behave so badly; that she would not do exactly as she was told. It was strange to him, that realization that someone so low and so despised had a mind of her own, an imagination, andi the ability to devise elaborate stratagems for deceit and pleasure.
• If Ethiopia was the spiritual home of the Rastafarians, Shashemene was its capital- not Addis, though Addis too was full of un-Ethiopian men in bulgy bobble hats of multi coloured wool, the Rasta banner of red, yellow and green, which were also the colors of the Ethiopian flag.