July's People - Nadine Gordimer, South Africa

A pornit in pas rapid, datorita unui subiect intrigant si acaparant in egala masura, dar pe parcurs s-a incetinit, pentru ca intriga nu se dezvolta prea mult ci stagneaza intr- coliba sudafricana din namol si paie, ca sa permita umanului, spiritului si sentimentelor sa se dezvolte.Scenariul fictional al lui Gordimer m-a socat intai prin paralele cu realitatea sudafricana de dupa caderea apartheidului, prin caracterul relativ premonitoriu, intr-o anume masura, al povestii familiei Smales, albi "liberali", cum sunt numiti in recenzii, din Johannesburg.
Publicata in 1981, deci in plin apartheid - si, evident, cenzurata- July's people e o poveste despre roluri inversate, despre lumi diferite, separate de rasa, bani, situatie sociala, studii si cati alti factori,care se intersecteaza surprinzator si, adesea, dureros. Este povestea unei familii instarite dintr-o Africa de Sud rasista, in care revoltele negrilor asupriti si abuzati de decenii nu mai iau obisnuitul final, calmate de fortele politiei, ci izbucnesc intr-o lupta pentru libertate, dar in acelasi timp razbunare, violenta, crima, recuperare. In lumea fictionala a lui Gordimer, negrii din administratie, din fortele de ordine si politie, se aliniaza negrului de rand satul de reprimare lipsa de drepturi, preiau controlul asupra tarii, se revolta impotriva albilor persecutanti si proprietari de pamant, case, si oameni. Incep sa ucida, sa fure, sa distruga un ordin social abuziv si repulsiv, care prin fundatia sa - rasism, discriminare si injustitie- s-a innecat in propria-i fragilitate si isi asteapta, mai devreme sau mai tarziu, cutremurul care sa il aduca la pamant. Apartheidul din povestea lui Gordimer se intoarce impotriva propriilor autori: cu sabii si arme, jefuiri, fuga si ascunzisuri, avioane doborate de bombe, nicio scapare din ghearele neiertatoare ale asupritilor care brusc, afla cum e sa ai puterea. Socanta trecere de la, practic, starea de supunere a sclaviei (ale carei relicve nu sunt deloc usor de uitat pentru July, personajul emblema al cartii, si devin evidente in felul ostentativ de respectuos in care se adreseaza familiei fostilor lui angajatori "master", "I'm your boy" etc), la o atotputernicie cruda si nemiloasa, creeaza spatiul incert si periculos in care se desfasoara naratiunea.
Familia Smales, sudafricani albi cu o viata idilica intr-o casa designuita din Johannesburg, cu 3 copii blonzi si frumosi, cu servitori negri, e punctul focal al povestii imaginate de Gordimer. Primele randuri creeaza iluzoriu imaginea unui mic-dejun cliseic cu ceai servit tipic de "mainile negre" ale lui July, servitorul lor de-o viata. Scena se petrece insa nu in casa ingrijit aranjata de Maureen, cea plina de bun gust si eleganta, ci intr-o coliba de noroi si lut, printre penele gainilor ce mananca insecte de sub scaunele smulse din masina pick-up galbena a familiei, care joaca acum rolul patului pentru copiii adormiti si extenuati de fuga. 
Fuga - fuga de o societata injusta, pe care au dispretuit-o pentru discriminare si abuzuri dar nu indeajuns incat sa o paraseasca de tot (regret ce revine ca un laitmotiv in carte, mai ales de partea sotului Bam), fuga de acasa, fuga de un stil de viata care le-ar compromite viata insasi, fuga de cei carora le-au dat ordine - e drept, cu respect si fara abuzuri, datorita statului lor de "familie liberala" - ani in sir, pentru ca apoi sa se teama de instinctul lor de a ucide.
Familia Smales se refugiaza - mai degraba, e refugiata, in modul pasiv al verbului- in micro-cosmosul "asezarii" indigene a lui July: in mijlocul familiei lui africane, cu sotia, soacra, copii, verii acestuia. Un univers complet necunoscut lor , "orasenilor" care pe deasupra, sunt albi. Conditiile de (ne)igiena sunt un laitmotiv pentru Gordimer: nu trezesc neaparat scarba, cat un disconfort, si o intelegere a efortului de a se adapta la noi conditii, la lipsuri, la un al stil de viata, la o cultura si o rasa oprimata de  societatea in care esti obisnuit sa traiesti.
Lipsuri, boli, pericol si stare de nesiguranta permanenta, dependenta: Gordimer intoarce pe dos o matrice care pana atunci, era rezervata oamenilor lui July, iar acum devine realitatea albilor.
Cartea lui Gordimer e remarcabila in primul rand pentru ca a fost scrisa inainte de abolirea apartheidului in Africa de Sud. Africa de Sud are cativa autori reputati, care au pledat pentru drepturi civile si o lume normala, chiar si in anii in care anormalul era la putere si acceptat, cel putin tacit, de colegii de la ONU si din asa-zisa comunitate internationala. Multi din exil, scriitorii au pus degetul pe rana si au scos in evidenta absurditatea injustitiei in care au trait toti sudafricanii, pana la urma, atatia ani. July's people e ca o avertizare, o ocheada intr-un viitor sumbru, o dezaprobare.
Un alt aspect e sinceritatea. Cartea sta sub semnul unei francheti care poate parea cruda uneori, mai ales in episoade de o anumita intimitate. Maureen cea implinita din toate punctele de vedere, eleganta si fina, in mediul contrastant al colibei lui July, printre gaini si noroi (sunt imagini vizuale care totusi, mi-au lasat un impact olfactiv puternic pe care il resimt si doar reamintindu-mi), se arata vulnerabila, speriata, pierduta intr-un univers si o cultura absolut altfel, diferita, necunoscuta, desi ani de-a randul, s-a aflat la cativa metri de casa ei eleganta.
Dincolo de toate (antirasism, anti-apartheid, egalitatea drepturilor, roata care se intoarce, ignoranta culturala si nu numai), am citit-o ca pe un elogiu adus umanitatii, cu defectele si lipsurile ei, contrabalansate insa de compasiune simpla si, efectiv, omenie.